“Ultimul” Patapievici: “Credinţa este ca şuruburile care ţin alcătuirea firii noastre. Ea e acolo, şi de-aia şi trăim”

Codruţa Simina @ 31 October 2013 in RELATARE

Filosoful Horia-Roman Patapievici a susţinut la Cluj două conferinţe legate de jurnalism şi filosofie. Dacă prima din ele, ţinută la Facultatea de Jurnalism a Universităţii “Babeş-Bolyai”, Patapievici a vorbit despre experienţa sa cu presa din România, a doua conferinţă a fost o strălucită prelegere despre credinţă, fundamentată pe reluarea raţionamentului care stă la baza “pariului” lui Blaise Pascal.

Această a doua conferinţă a repus în lumină erudiţia extraordinară, profunzimea şi capacitatea de joc a lui Patapievici. Astfel, filosoful a vorbit liber două ore, reconstituind argumentaţia filosofului francez Blaise Pascal a tezei existenţei lui Dumnezeu. În sprijinul acesteia, Patapievici a trecut cu supleţe prin istorie, creştinism, Platon, fizică cuantică şi bun simţ.

Am împrumutat fragmente din textele de pe blogul lui Mihnea Măruţă, care a transcris ambele conferinţe, pentru a ne face viaţa mai uşoară nouă, colegilor săi din presă.

*

Horia-Roman Patapievici în conferinţa de la Cluj/FOTO: Departamentul de Jurnalism FSPAC UBB (c)“Credinţa este o facultate a sufletului care asistă fiecare din aceste etape de care am vorbit şi este mereu prezentă. Iar ea primeşte o articulare din ce în ce mai precisă şi mai articulată pe măsură ce trec de la un ordin la celălalt. Credinţa există inclusiv pe ordinul simţurilor. Nu pot acum să argumentez lucrul ăsta, dar ea este cu noi de la început, deşi n-o ştim, şi ne trezim cu ea, ca indispensabilă, pe măsură ce avansăm din ce în ce mai mult.”, a arătat Patapievici, la Cluj, în ultima sa conferinţă susţinută la Cluj-Napoca şi prima după aproape 15 luni de tăcere.

Acesta s-a slujit şi de o pildă românească, ai cărei protagonişti au fost părinţii şi părintele Cleopa.

“Când părintele Scrima s-a dus la părintele Cleopa, s-au întâlnit două forme monastice de ortodoxie. O formă, a părintelui Scrima, care era cosmopolită – el ştia arabă, iar ca să-i şocheze pe unii prelaţi bigoţi răspundea cu Inshallah -, cu o formă a monahismului ortodox din ţară, în zona cea mai înaltă a vieţii duhovniceşti, reprezentată de părintele Cleopa. Şi-au ajuns la un conflict de definiţii, cum se întâmplă cel mai adesea, dar care era şi un conflict de fond, pe nivelul raţiunii. Şi-atunci părintele Scrima i-a spus –Părinte, te rog, ne aruncăm în genunchi şi ne rugăm.”, a relatat Patapievici.

Anecdota legată de cei doi preoţi şi consideraţiile despre credinţă au survenit unei lungi expuneri a raţionamentului lui Blaise Pascal care dovedeşte, pe căi raţionale, existenţa lui Dumnezeu.

Expunerea lui Patapievici este interdisciplinară şi - well  - magnifică. Astfel, Patapievici porneşte de la ceea ce a reprezentat Pascal, în timpul său, pentru Franţa - notre saint - continuă prin a descrie exact circumstanţele în care volumul Les Pensees a fost editat, iar apoi, din digresiunea istorică, sare direct în argumentaţia filosofului francez. Pe care, pentru a o limpezi auditoriului, o supune argumentelor lui  , teoremei lui  sau chiar fizicii cuantice. În fine, expunerea sa, care a durat mai bine de două ore, a subliniat din nou că metoda prin care Pascal dovedeşte existenţa lui Dumnezeu este una profund raţională, şi nu una mistică. (Întregul raţionament poate fi urmărit, în transcriere, pe blogul lui Mihnea Măruţă).

Un fan al lui Horia-Roman Patapievici a adus mai multe cărţi la semnat/FOTO: Departamentul de Jurnalism FSPAC UBB (c)În cealaltă alocuţiune a sa, privind experienţa cu presa din România, Patapievici a fost mult mai puţin exotic. Filosoful s-a plâns, de fapt, de felul în care a fost stigmatizat de mainstream-ul mass-mediei din România, înainte şi după ce a demisionat din fruntea Institutului Cultural Român. A vorbit despre debutul său în publicistică, dar şi despre felurile în care a fost denunţat de alţi români, în faţa unor diverse instanţe. A rememorat ura legată de numele său şi generată de Cristian Tudor Popescu şi a amintit că şapte profesori din Cluj au cerut anularea cetăţeniei sale după ce acesta a publicat volumul “Politice”.

Una din mărturisirile sale cele mai tulburătoare este legată de felul în care a fost scuipat (ad-literam) pe stradă, de către români care au recunoscut în el “duşmanul” de clasă oferit cu atâta generozitate strâmbată de unii jurnalişti.

“De ce vă spun acest lucru? Pentru că presa are consecinţe. Are consecinţe nu numai asupra politicienilor, ceea ce e bine, ci şi asupra oamenilor, atunci când ei sunt într-un anumit fel zugrăviţi ori denunţaţi ori calomniaţi. Presa are enorme consecinţe.”, a punctat el. (Textul integral, aici).

Intervenţia sa a fost imediat urmată, printre altele, de o reacţie a editorialistului Cristian Tudor-Popescu şi de una semnată de Doru Buşcu.

*

Horia-Roman Patapievici într-o conferinţă la Paris în perioada în care a deţinut directoratul ICR/FOTO: Institut Culturel Roumain de Paris via flickr.comH.R. Patapievici a publicat, printre altele, volumul “Ultimul Culianu” în 2010, la editura Humanitas. Aşa cum sugerează şi titlul, opera este o recuperare dedicată lui  . Merită citată opinia lui Patapievici despre Culianu pentru a înţelege malignitatea care atinge destinul “ultimilor” români de acest tip. De unde şi titlul:

„Apariţia lui Culianu printre noi a fost un miracol; părea că exemplul său ne poate face mai buni, mai profunzi, mai îndrăzneţi, mai temeinici. Dispariţia sa a fost o catastrofă; fără emulaţia stârnită de extraordinara sa reuşită, am redevenit ce eram, şi chiar mai puţin decât atât. O cultură nu trăieşte (numai) din buchiseală, ci (mai ales) din străpungeri şi iluminări.

Descoperirile lor (Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu, n. red) ar fi putut schimba din temelii o cultură. Dar după dispariţia lor nu a urmat nimic. Străpungerile şi iluminările prilejuite de creaţia lor au rămas, în ţările care le-au dat naştere, lipsite de orice consecinţe. Odată ei plecaţi, noi am recăzut în întuneric. Bâjbâim, complet lipsiţi de geniu“

 

Andrei Scrima a fost un preot român care a folosit numele de autor André Scrima şi a reprezentat Patriarhia de Constantinopol la Conciliul Vatican II. A studiat filosofie şi litere şi a părăsit România în 1956, ulterior scriind mai multe texte critice la adresa regimului comunist. A revenit în România după 1991, fiind un apropiat ai lui Andrei Pleşu şi H.R. Patapievici. Se vorbeşte despre el ca despre unul din puţinii maeştri ai spiritului pe care România i-a avut după anii ’90. 
Anselm de Canterbury, teolog şi filosof neoplatonist, care a trăit la începutul primului mileniu. Este considerat întemeietorul argumentului ontologic. “Argumentul ontologic se formulează extrem de simplu şi vă rog să urmăriţi cadenţa lui. El spune aşa: Îmi pot imagina un lucru mare. Îmi pot imagina un lucru şi mai mare. Îmi pot imagina, oare, un lucru decât care nimic mai mare nu poate fi imaginat? Dacă-mi pot imagina un lucru decât care nimic mai mare nu poate fi imaginat, atunci, cu necesitate, acest lucru există.”, arată Patapievici 
Kurt Gödel, matematician, logician şi filosof austriac. A fost supranumit “cel mai strălucit logician de la Aristotel încoace”. Este autorul teoremelor de incompletitudine, despre care Patapievici arată că “afirmă următorul lucru: într-un sistem formal, în care funcţionează logica de ordinul întâi, se pot construi propoziţii care, din punct de vedere sintactic, sunt valide, adică sunt propoziţii cu sens în limba noastră (pe care le înţelegem), şi care nu pot fi demonstrate cu ajutorul axiomelor şi teoremelor acelui sistem. Ce înseamnă asta? Înseamnă că trebuie să inventez un sistem de nivel superior pentru a putea să demonstrez acele propoziţii pe care le-am putut construi, dar nu le-am putut demonstra în primul sistem.“ 
Ioan Petru Culianu a fost un istoric al religiilor, eseist şi scriitor român, asasinat în 1991 în toaleta Universităţii din Chicago. Înainte de asasinarea sa, Culianu publicase mai multe editoriale, care au culminat cu un interviu pro-regalism în Revista 22. Culianu este autorul unei interpretări magnifice, la rândul ei, a Renaşterii, şi a fost “ucenicul” preferat al lui Mircea Eliade. 

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

12,518 Spam Comments Blocked so far by Spam Free Wordpress

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Un filosof @ 12 November 2013 | 13:11

Unde ti-ai lasat umorul?

Codruţa Simina @ 12 November 2013 | 13:11

în contul raţiunii, de această dată :)

Ultimele articole

Polonezul care poartă Coroana Carpaţilor:

Polonezul care poartă Coroana Carpaţilor: "a căţărat" în

08/11/14

Suntem în anul 1976. Jerzy Montusiewicz are 18[...]

"Verde" sună ieftin. O reţetă cu bani puţini

03/28/14

Marile clădiri de birouri şi hoteluri din[...]

Closer to the ground: Marşul Noii Drepte de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni.

Closer to the ground: Marşul Noii Drepte de

03/16/14

O femeie care poartă în spate un[...]

Facebook
  • No recent Facebook status updates to show.

Tweets
"That moment when... tragi linie, vorba lui Sorescu, şi faci o socoteală: câteva minţi lucide şi cu un ideal... http://t.co/YPYb3tEf1G"
over a year ago
"Consiliul Mondial al Clădirilor Verzi spune că municipiul Cluj-Napoca are o problemă de etică. Despre ce este vorba: http://t.co/lTmzg3Wx5k"
over a year ago
"Ştim că vă plac reportăjelele. Aşa că v-am pregătit unul despre cum nu s-a întâmplat nimic şi anul acesta la 15... http://t.co/JFdw0lKMay"
over a year ago