Între Est şi Vest. Un diagnostic istoric şi politic al crizei din Ucraina

iEst.ro @ 07 March 2014 in INTERVIU, LECTURI DE WEEKEND

Teama nedefinită cu care tot Globul priveşte spre desfăşurarea de forţe care se petrece în aceste zile în jurul peninsulei Crimeea şi, la scară mai largă, în jurul Ucrainei, este exorcizată în câteva fraze de impact scrise de fostul preşedinte georgian Mihai Saakaşvili, într-un editorial publicat în 7 martie în cotidianul american Washington Post.

“În anii ’30, Germania nazistă a ocupat o parte din Cehoslovacia învecinată, sub pretextul protejării etnicilor germani. Astăzi, Rusia pretinde că protejează etnicii ruși – sau oamenii care au primit peste noapte pașapoarte rusești – din Crimeea sau teritoriile Georgiei. (…) Ştim bineințeles că toate încercările marilor puteri europene de a-i domoli pe naziști nu au reusit decât să-i întindă pe tavă lui Hitler o ţară dupa alta, ulterior conducând la cel de-al doilea Război Mondial”.

Nu ştie nimeni ca păţitul, s-ar putea spune. În vara lui 2008, Rusia a invadat şi Georgia. Însă, aşa cum arată şi Saakaşvili, contextul de atunci diferă de cel de acum.

Pentru a înţelege tendinţa recurentă a Rusiei de a interveni militar în unele zone din Europa de Est, dar şi felul în care comunitatea internaţională răspunde agresiunilor, am apelat la expertiza unui istoric şi apoi a unui politolog. I-am rugat pe aceştia să explice fondul conflictului, pentru a crea o imagine mai largă a evenimentelor la care asistăm.

Ucraina, în raport cu istoria

Virgiliu Ţârău, istoric, specialist în problema primelor alegeri parlamentare desfăşurate în centrul şi estul Europei după al doilea război mondial şi instalarea regimurilor comuniste în Europa de Est, precum şi vicepreşedinte al Colegiului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii.

“Ucraina apare în esenţă în cursul primului război mondial. De ce? Ea formal a fost mai mult de jumătate sub Imperiul Ţarist, dar au existat şi părţi din ea care au aparţinut Imperiului Austriac. Din punctul acesta de vedere e foarte complicat să te apuci să judeci ce este astăzi în raport cu istoria. Dar, există o permanenţă, aceea a mişcărilor perpetue de populaţie. Ucraina e o fabrică, de fapt. În ultima sută de ani acolo a fost o fabrică de conflicte în timpul revoluţiei bolşevice, asta dacă vă uitaţi la toate mişcările naţionaliste, la toţi atamanii din timpul comunismului de război.

În esenţă, denikiniştii, amicii lui Petliura şi alţii au funcţionat de fapt în teritoriul ucrainean din nordul Mării Negre şi până în sus la graniţa cu Polonia. Şi aici e una din marile probleme ale Ucrainei: e o ţară foarte mare care de la nord la sud încorporează în degrade diverse identităţi. Comunismul, în loc să amelioreze sau să atenueze aceste identităţi, n-a făcut altceva decât să le îngheţe pentru a le permite să reizbucnească altfel în momentul post-comunist.“, explică Ţârău.

Mai departe, acesta arată că mutaţiile de natură demografică, de natura uzinei etnice au înseamnat mişcări de populaţie dinspre Ucraina trimise spre Siberia şi spre alte locuri precum şi veniri enorm de importante de populaţii rusofone în timpul regimului comunist.

Ruptura 

FOTO: (c) pagina de FB Euromaidan (c)

Totuşi, istoricul subliniază că apare în acest context şi un nou tip de exploatare urbană, care aduce cu sine adâncirea unor rupturi între generaţii.

“Pe de altă parte, modernizarea economică pe care o cunoaşte sudul Ucrainei în bazinul Donbassului, naşterea unui nou tip de exploatare urbană au lăsat şi ele urme importante. Ce se întâmplă în Ucraina post 1990 este pe de o parte o redefinire a naţiunii şi o reintegrare a naţionalităţilor într-un corpus politic care este deja fragmentat. Noi observăm de 20 de ani această conflictualitate care se manifestă în mod foarte interesant în cazul ucrainienilor şi generaţional. Există o ruptură evidentă între populaţia tânără de până în 50 de ani şi populaţia mai în vârstă.

Avem o succesiune de mutaţii revoluţionare care apar în Ucraina tocmai datorită unei tradiţii paternaliste a puterii, a unui anumit tip de patronaj care în timpul fostului imperiu sovietic a proliferat. Dacă ne uităm la est de Ucraina, adică în Bielorusia, dacă ne uităm în Kazahstan, Turcmenistan, în toate republicile unionale mari, observăm că, în esenţă, politica şi sistemul politic depind foarte mult de patronajul pe care sistemul îl generează prin suprapunerea unui „tătuc”, de o anumită formă pe o anumită formulă de guvernare. Că e Lukaşenko, că e Nazarbaev… Forma democratică nu se suprapune, însă, pe forma de structurare a intereselor economice, sociale şi politice. Şi de aici avem un conflict major pe care un mecanism instituţional nu are cum să-l rezolve.

Toţi aceşti „tătuci” sunt de fapt dependenţi de puterea locală care a prosperat într-o manieră, aş spune, neofeudală. De aici apar aceste oaze de dezvoltare, ale unor patroni miliardari de tot felul de business-uri care sunt legate de stat şi care, până la urmă, îşi extind puterea printr-un tip de relaţie patronală pe care o întreţin cu liderul politic”.

Ce-au înţeles Occidentul şi UE

Ţârău priveşte critic şi raportarea politică la Ucraina, propusă de restul puterilor.

“Din nefericire, comunitatea occidentală, atât cea de securitate, cât şi cea politică specifice UE nu au dezvoltat şi nu au urmărit în timp un proiect clar în raport cu aceste teritorii, aceste state care la un momentdat au formulat, cel puţin inspiraţional apropierea faţă de Occident sau faţă de acele curente europeniste din aceste societăţi. Încep să reapară acele conflicte îngheţate, aşa numitele republici autonome, teritorii autonome cu populaţii compacte care au migrat în timpul comunismului.

Marea problemă a Occidentului în raport cu Ucraina este că nu a dezvoltat nişte politici strategice. Occidentul priveşte cu extrem de multă simpatie, deschidere, asemenea evoluţii care tind spre democratizare, cooperare, integrare. Drama este că el nu face un pic mai mult în această privinţă. În esenţă, despre asta este vorba. Pentru asta trebuie să dezvolţi linii strategice, proiecte economice şi o comunicare de altă formă. Nu poţi să interacţionezi cu aceste spaţii doar în momentele de criză. Tipul ăsta de confort occidental în raport cu această lume este din când în când afectat doar în momentele de criză: 2004 (Revoluţia portocalie), 2014.

Ca să fiu contrafactualist aici, discutăm despre un stat care dacă ar fi să fie în Uniunea Europeană, ar fi printre primele, ca populaţie. Într-o formă sau alta după 1994-1995, după ce Ucraina a fost pacificată pe baza unor negocieri extrem de inspirate purtate de americani cu ruşii, ea a rămas tot fragmentată. Practic, pădurea nu poate fi abordată cu măsuri silvice clasice de lungă durată. Acum s-a dat foc la pădure. Soluţia e să intervină pompierii exact în acele zone şi să izoleze incendiile, apoi să încerce să repare efectele acestui incendiu sau să fie un moment în care întregul establishment să stea la masă şi să găsească o soluţie pe termen mediu de administrare a teritoriului forestier, a fondului cinegetic, faunei, florei. Această metaforă spune că lipsa de control strategic nu poate fi suplinită de măsuri luate pe picior şi specifice prevenirii conflictului”, spune el.

În aceeaşi notă, politologul clujean Gabriel Bădescu, directorul Departamentului de Ştiinţe Politice al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării (FSPAC) de la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj arată că instabilitatea din Ucraina afectează Rusia într-o zonă care îi poate crea vulnerabilitate: exportul de gaze naturale şi petrol către ţările din UE.

“Situația de acum din Ucraina ridică probleme serioase vecinilor săi, UE în ansamblu, dar în special Rusiei. Niciuna dintre variantele probabile de viitor în Ucraina nu pare să fie favorabilă Rusiei.

Astfel, dacă Ucraina devine progresiv un stat mai democratic, vor scădea șansele ca această țară să adere la Uniunea Eurasiatică, o uniune supranațională imaginată de Vladimir Putin ca o contrapondere la UE, Statele Unite și China. Fără Ucraina, această uniune va fi lipsită de însemnătate. Vor crește, în același timp, șansele ca mișcările de opoziție din Rusia să urmeze modelul ucrainean. Pe de altă parte, situația în care Ucraina intră într-o stare prelungită de instabilitate și conflicte violente interne crează riscuri economice mari Rusiei, țară puternic dependentă de exportul de petrol și gaz către țări din UE, export care se realizează în mare parte prin conducte care traversează Ucraina.

Economia Rusiei a pierdut cu totul ritmul alert de creștere de acum câțiva ani, iar perspectivele pentru anii viitori sunt în cel mai bun caz de creștere lentă, fapt care mărește presiunea internă asupra președintelui Putin: trebuie să dovedească în continuu că are lucrurile sub control, să nu lase impresia de slăbiciune. Intervenția Rusiei în Crimeea și în restul Ucrainei vine cu riscuri economice. Astfel, chiar și gesturile simbolice, precum un eventual boicot al liderilor G8 la summitul programat în iunie în Sochi, ar transmite un semnal puternic mediului de afaceri și investitorilor”.

Bădescu mai notează că Rusia riscă să legitimeze, prin intervenţii militare în favoarea etnicilor ruşi, intervenţii ale Chinei în teritorii rusești de graniță, unde populația locală a devenit majoritar chineză, dar şi că actuala situaţie e un test important pentru Uniunea Europeană.

Cold war just got hot?

Protest de susţinere a Ucrainei  în faţa Parlamentului din Marea Britanie, 20 Februarie 2013/FOTO: Bianca Felseghi (c)

Mai departe, în ceea ce priveşte probabilitatea crescută de declanşare a unui nou război mondial, atât Ţârău cât şi Bădescu se arată sceptici.

“Opinia mea e următoarea, deşi sunt istoric şi ştiu că de multă vreme n-a mai apărut un război mondial: nu sunt datele pentru aşa ceva, pentru un cataclism care să plece de aici şi să se dezvolte. Dar nu e nici o situaţie foarte confortabilă pentru nimeni.

Am auzit şi eu comentatori care au spus că această criză din Ucraina e începutul unui nou război rece, etc. Mulţi uită de foarte multe ori azimuturile clasice ale politicii Rusiei care în foarte multe cazuri când la graniţele sale sau în zonele sale de interes au apărut asemenea evoluţii neprietenoase, au avut capacitatea de intevenţie, cum s-a întâmplat şi în Cecenia sau Georgia sau de intevenţie indirectă, aşa cum au încercat iniţial cu Ucraina.

Să nu uităm că acest conflict din Ucraina a început din cauză că la un momentdat preşedintele ucrainean a încercat să-şi fructifice cu dublă măsură raporturile atât cu Rusia, cât şi cu Uniunea Europeană. Negociind cu ambele părţi a acceptat în cele din urmă varianta Rusiei. Or, aici e de fapt aici e chestiunea sofisticată de politică internaţională care depăşeşte un azimut de natură geopolitică şi ţine mai mult de multiplicarea arenelor în interiorul cărora se gestionează asemenea situaţii. Ceea ce eu văd, nu e o îngheţare, nicidecum. Reacţia liderilor occidentali, atât cât a transpărut ea public, pe comentarii, a fost că sunt dispuşi să ia măsurile cele mai categorice. Dar nu atât de categorice încât să anunţe potenţialitatea unui conflict care să se extindă. Dar suficiente încât să banalizeze activismul Rusiei. E o partidă de şah în care sunt scoase la bătaie calităţile, trupele, generalii, dar nu este, în acest moment, un conflict care să pună în pericol o relaţie strategică. Arenele de cooperare sunt atât de importante şi de multiple în spaţiul internaţional încât nimeni nu-şi va permite să genereze un blocaj.

El nu ar fi benefic Rusiei şi teritoriilor din Est pentru că sistemele patronale depind de pieţele occidentale, închiderea lor ar duce doar la o supraîncălzire a acestui spaţiu şi, din acest punct de vedere, speculând, putem spune că nimeni nu se poate gândi la o intervenţie militară rusă, explicită, alta decât una făcută în aceiaşi termeni ca în cazul Ceceniei şi Georgiei. Să nu uităm că şi în acele cazuri întreaga comunitate internaţională a protestat vehement, dar pe urmă întreaga comunitate internaţională la bal fiind, a dansat în continuare”, conchide istoricul.

Cu aceent pe lipsa de capacitate de a răspunde rapid şi unitar a UE, Gabriel Bădescu sugerează acelaşi lucru: “E puțin probabil să asistăm la un conflict deschis, precum cel din Georgia. Rusia ar risca mult nu doar militar, ci mai ales economic. Pentru UE este un test important, dificil, tocmai pentru că nu are capacitatea de a reacționa rapid, cu o singură voce.

Acordul de asociere propus Ucrainei în noiembrie ilustrează aceste limite. Lucrurile s-au mai schimbat însă în ultimul timp, atât Germania (vezi discursul recent al președintelui Joachim Gauch) cât, mai ales Franța (recent coordonatoare a unor intervenții în Mali și Republica Central Africană), arătând o disponibilitate tot mai mare de reacție. UE are pârghii importante de intervenție mai ales prin realizarea unor programe consistente de asistență economică a Ucrainei în perioada următoare”.

În loc de epilog

“Crimeea e doar unul dintre focare. Populaţii rusofone şi cu alte opţiuni decât cele exprimate la Kiev au fost şi la Harkov şi la Doneţk. Or, în momentul acesta Ucraina nu mai e un teritoriu guvernat doar de la Kiev. Nu ştim foarte exact cât de mult autorităţile provizorii au capacitatea de a gestiona întreaga agendă internă a Ucrainei şi cât sunt de reprezentativi şi de în putere în raport cu toate facţiunile din interiorul ţării”, conchide istoricul Virgiliu Ţârău.

Se poate spune, în acest context, că preşedintele Traian Băsescu a înţeles foarte bine decupajul istoric şi politic al actualei crize. Într-o declaraţie publică din 6 martie, acesta afirma, potrivit Mediafax:

“În cazul în care se decide crearea unui format de negociere pentru soluţionarea tensiunilor dintre Ucraina şi Federaţia Rusă, urmare a acţiunilor din Crimeea, România trebuie să facă parte din formatul de negociere”.

Argumentul de forţă al afirmaţiei, pe care l-a disimulat în unul secundar, este tulburător: “România cel mai apropiat stat membru al UE, de Crimeea, distanţa este de doa 160 de mile marine, ceea ce pentru una din cele 400 de nave ale flotei ruse de la Sevastopol înseamnă un marş de 10 ore, maxim până la frontierele României”.

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

13,084 Spam Comments Blocked so far by Spam Free Wordpress

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Ultimele articole

Polonezul care poartă Coroana Carpaţilor:

Polonezul care poartă Coroana Carpaţilor: "a căţărat" în

08/11/14

Suntem în anul 1976. Jerzy Montusiewicz are 18[...]

"Verde" sună ieftin. O reţetă cu bani puţini

03/28/14

Marile clădiri de birouri şi hoteluri din[...]

Closer to the ground: Marşul Noii Drepte de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni.

Closer to the ground: Marşul Noii Drepte de

03/16/14

O femeie care poartă în spate un[...]

Facebook
  • No recent Facebook status updates to show.

Tweets
"That moment when... tragi linie, vorba lui Sorescu, şi faci o socoteală: câteva minţi lucide şi cu un ideal... http://t.co/YPYb3tEf1G"
over a year ago
"Consiliul Mondial al Clădirilor Verzi spune că municipiul Cluj-Napoca are o problemă de etică. Despre ce este vorba: http://t.co/lTmzg3Wx5k"
over a year ago
"Ştim că vă plac reportăjelele. Aşa că v-am pregătit unul despre cum nu s-a întâmplat nimic şi anul acesta la 15... http://t.co/JFdw0lKMay"
over a year ago