Întoarcerea căpitanului Luca, simbolul unor inimi româneşti

Cosmin Lucaci @ 01 December 2013 in LECTURI DE WEEKEND

Dispărut în iulie 2008, într-un anonimat aproape total, la 87 de ani, doctorul Mircea Luca se întoarce de 1 Decembrie în chip de statuie pentru a supraveghea, din faţa stadionului, destinul echipei de sub Feleac. O figură memorabilă, în poziţie verticală şi cu mingea la picior, ca un contrapunct la adresa unui sport confiscat de personaje dubioase. Dincolo de momentul solemn al dezvelirii unei statui de Ziua Naţională a României, personalitatea doctorului Mircea Luca, căpitanul de decenii al Universităţii Cluj, poate fi unul din acele repere solide de care noua generaţie ar trebui să se agaţe.

“Sunt unii care îşi confecţionau trecutul, pe care nu l-au avut, dar cred în el. Noi avem aceste tradiţii, însă le risipim cu talent. Oameni ca şi dr. Luca au făcut istorie”, a fost semnaul de alarmă al sculptorului Ilarion Voinea, care a realizat în ultimul an statuia din bronz a jucătorului de legendă al Universităţii Cluj.

iEst.ro a luat “urma” doctorului Mircea Luca amprentată pe obrazul oraşului şi a refăcut traseul simbolic prin locurile pe care le-a frecventat şi prin amintirile prietenilor apropiaţi. Imaginea lui este aceea a unui profesionist, un medic ORL-ist foarte apreciat în epocă (a fost conferenţiar la Clinica ORL din Cluj), dar şi a celui mai devotat fotbalist pentru clubul Universitatea – “Simbolul unor inimi româneşti”.

*

Coincidenţă? Într-unul din gangurile Clujului vechi de pe bulevarul Eroilor, care include exact pereţii fundaţiei imobilului în care a trăit Mircea Luca este inscripţionat un grafitti, care nu lasă loc de echivoc, cu valoare de simbol: “Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte!”. Mircea Luca va fi revelat în bronz clujenilor de 1 Decembrie, dovadă  a tradiţiei de aproape 100 de ani a clubului care s-a refugiat la Sibiu, refuzând să joace sub ocupaţie străină. 

Pe zidurile casei lui Mircea Luca a fost inscripţionat primul vers din Imnul Naţional. Foto: iEST.ro

Doctorul Mircea Luca a fost căpitanul Universităţii Cluj în cea mai grea şi mai încercată perioadă din istoria clubului, cea a bejeniei de la Sibiu. Fostul mare “U”-ist juca pe postul de fundaş central şi a evoluat în toată cariera pentru numai pentru “Şepcile roşii”, între anii 1932 şi 1957, fiind căpitan între 1941 şi 1957. Perioada bejaniei de la Sibiu a fost cea mai grea, dar si cea mai importantă perioadă din istoria clubului. Între anii 1940 şi 1945, Mircea Luca, din poziţia de lider al echipei, a fost obligat să părăsească împreună cu întreaga mişcare studenţească din Cluj, teritoriul Ardealului de Nord.

A purtat banderola de căpitan şi a adunat aproape 300 de meciuri în prima ligă. S-a retras în 1956, activând ulterior ca antrenor şi conducător al Universităţii Cluj. Doctor, profesor universitar la Facultatea de Medicină din Cluj, antrenor şi conducător la Universitatea, Mircea Luca este cu siguranţă unul dintre personajele magnifice ale oraşului de pe Someş. A preferat să ducă o viaţă retrasă în ultimii ani. După ce a înmormântat-o pe soţia sa, Lucia, doctorul a locuit singur în apartamentul de pe b-dul Eroilor. S-a stins din viaţă în 28 iulie 2008 în urma unui stop cardio-respirator.

Chiar dacă a decedat în urmă cu peste 5 ani, vecinii îşi amintesc de Mircea Luca. “Din păcate i-a murit soţia şi a rămas singur în ultimii ani. A avut doi băieţi, unul a murit, iar celălalt a suferit un accident grav şi a rămas cu sechele. Nu vreau să discut de modul cum a fost îngrijit, cert e că familia a pierdut apoi apartamentul. A fost un excelent medic ORL-ist”, a povestit un fost vecin.

Imobilul în care a locuit bătrânul Luca a fost obiectul unui controversat dosar în instanţă. Familia lui Mircea Luca, stabilită de peste 20 de ani în Germania, îşi revendică în continuare apartamentul pierdut în instanţă în favoarea persoanei care l-a îngrijit pe Mircea Luca în ultima perioadă a vieţii. Bianca Luca, nora reputatului medic, susţine că acesta ar fi fost sedat şi păcălit să semneze pentru cedarea imobilului, sugerând că i s-ar fi grăbit sfârşitul. Întreaga poveste a fost dezbătută pe larg de săptămânalul Clujeanul în 2008, imediat după moartea lui Mircea Luca. Bianca Luca este decisă să apeleze şi la instanţele internaţionale pentru ca Mircea Luca jr., fiul său, să îşi poată recupera apartamentul copilăriei lui.

“Aceşti oameni ne-au furat apartamentul. Nu ştiu cum s-au băgat peste socrul meu, i-au dat medicamente greşite, astfel că nu a mai ştiut ce semnează. Probabil i-a spus că merge la spital, a semnat în alb, totul a fost organizat. Notarul susţine că n-a văzut când s-au dat banii. Şi-au bătut joc de familia Luca. Vreau să merg la CEDO”, a declarat Bianca Luca în urmă cu câteva zile.

Locuinţa în care a trăit dr. Mircea Luca este mascată de un antreu. Foto. iEST.ro

În ultimii ani ai vieţii, Mircea Luca obişnuia să meargă foarte des la liturgiile de la Catedrala greco-catolică de pe B-dul Eroilor, situată în vecinătatea locuinţei sale. Pentru că a suferit enorm după ce şi-a pierdut soţia, doctorul s-a închis în el şi a rupt legătura cu majoritatea apropiaţilor. Preotul Teodor Lazăr de la catedrala “Schimbarea la faţă” a avut o relaţie amicală cu bătrânul Mircea Luca, fiind şi un simpatizant al echipei “studenţilor”. Acesta l-a îngropat şi pe istoricul Gh. I. Bodea. 

“Era un om mai retras la biserică. Venea la parastasurile soţiei însoţit de câţiva amici, printre care Horaţiu Moldovan, o altă glorie a lui U. Poate vă surprinde, dar am discutat cu dânsul mai mult pe teme medicale, fiindcă sunt pasionat de anatomie. A murit oarecum neaşteptat. Înainte să moară, îmi amintesc că aveam o infecţie la amigdale, am discutat cu dânsul şi mi-a recomandat să le păstrez dacă se mai poate. M-a uimit cât era de priceput şi la 86 de ani m-a diagnosticat perfect. Să ştiţi că era un om credincios în felul lui, cu o credinţă bine ancorată, avea conştiinţa de Dumnezeu. Îl consider un om special şi un reper şi pentru viaţa mea pastorală. A ţinut foarte mult la soţie şi mi-a spus că a preţuit-o atât de mult, încât organiza sistematic parastase în memoria ei”, îşi aminteşte părintele Lazăr.

Preotul Teodor Lazăr la Catedrala "Schimbarea la faţă". Foto: Raul ȘtefChiar dacă a tratat mii de pacienţi în câteva decenii de activitate, Mircea Luca a ajuns aproape un necunoscut pe holurile secţiei ORL de la Clinica Medicală II. Tinerii medici stagiari nu au memoria unui fost profesionist al Clujului. “Mircea Luca…. Parcă am auzit ceva, dar nu vă pot da informaţii”, spune în grabă un urmaş.

“A fost paznicul meu, care mă apăra de atacanţi”

 este unicul supravieţuitor al celebrei formaţii din perioada celui de al doilea război mondial. Pus pe liber de la Centrul de Copii şi Juniori ai Universităţii Cluj, Szoboszlay antrenează şi astăzi copii la şcoala privată a profesorului Georgescu. Pentru că urăşte să fie robul televizorului, Szoboszlay îşi permite aroganţa de-a fi un om activ şi de a servi până în ultima clipă fotbalul. Fostul portar al lui “U” a fost făcut cetăţean de onoare pe 18 iulie 2013, chiar de ziua sa, când a aniversat 88 de ani! S-a pus între buturi pe vremea când portarii nu aveau mănuşi şi plonjau direct pe zgură.

Mircea Luca (stânga) şi Mateianu pe "Ion Moina". Foto: old.clujeanul.ro

“Mircea Luca a fost un sufletist, atât ca om şi ca jucător. Un căpitan de echipă cum n-o să aibă Universitatea multe decenii, mai ales de acum înainte. A fost un medic ORL-ist foarte bun, toată lumea îl dorea pe el. Un profesionist adevărat! L-am cunoscut în bejania echipei de la Sibiu, unde eram elev şi jucam acolo. Căpitanul echipei din perioada războiului n-a fost el, ci Medrea I “King Kong”. Ne-am împrietenit mai mult la Cluj, când am contribuit la promovarea în Divizia A cu Armata Cluj, 1-0 în vara lui 1950.  Am jucat o viaţă împreună şi mă simţeam în siguranţă cu el în faţa mea. Ne-a mai păcălit câte unul, cum ar fi Ozon de la Dinamo Braşov. Luca a sărit într-o parte şi eu în cealaltă şi Ozon a marcat printre noi (râde). L-am felicitat amândoi, nu l-am înjurat sau scuipat. Era o altă atmosferă, în care ne respectam reciproc. Azi fluierăm imnul Greciei, dar n-a scris nimeni că ar trebui să ne fie ruşine”, a răbufnit veteranul lui “U”.

Szoboszlay a evocat şi un episod emoţionat din urmă cu câţiva ani, ultima întâlnire cu dr. Mircea Luca, petrecută la celebrul restaurant Ursus, unde s-au adunat mai mulţi seniori ai Universităţii.  “Ne-am adunat mai mulţi U-işti, în cele din urmă a acceptat şi el să ne însoţească. Ştiam că, probabil, va fi ultima întâlnire şi am cântat cântecele din repertoriul nostru: romanţele şi cântecele generaţiei noastre, nu gălăgiile din ziua de astăzi. Echipa aceea frumoasă cu Luca şi Tony Dascălu de la Sibiu am avut un repertoire cu canţonete franţuzeşti, romanţe sau doine româneşti adevărate.

Marele regret al lui Szoboszlay este că Mircea Luca n-a prins nici măcar un minut în echipa naţională a României. Deşi îi plăcea să ducă o viaţă boemă, Luca a fost acelaşi căpitan dârz din apărare, care se lăsa greu depăşit.

“Mircea Luca a dus o viaţă mai boemă să zicem, dar putea să dea maximum la meci a doua zi. N-a fost un beutor şi nu l-am văzut să se facă de ruşine. Chiar dacă mai pierdea nopţile, a doua zi era cel mai bun de pe teren, pentru că era un caracter. Avea un organism foarte sănătos, un sportiv musculos, despre care nu ştiu să fi avut vreo întindere. Un jucător de forţă cu o detentă extraordinară, cu un angajament fizic deosebit la balon. Am amintiri plăcute, dar şi neplăcute pentru că eu mi-am luat rămas bun de la el în numele U-iştilor, la înmormântarea lui. Am vrut să fiu tare, dar când mi-am auzit numele n-am mai rezistat. Ar fi meritat să fie convocat măcar o dată la naţională, nu neapărat ca şi titular. Măcar pentru serviciile aduse fotbalului, ar fi putut juca 20 de minute pentru reprezentativa română. Şi-a dorit foarte mult acest lucru”, a dezvăluit seniorul de 88 de ani.

“Mircea Luca a fost fratele nostru mai mare”

Remus Câmpeanu, actualul preşedinte de onoare al Universităţii Cluj, a făcut şi o mărturisire în legătură cu relaţia acestuia cu Mircea Luca. Doctorul a fost cel care a insistat ca Remus Câmpeanu să se transfere la “U” Cluj, văzând în acest un apărător cu potenţial.

Pentru mine, Mircea Luca a fost ca şi un frate mai mare. Dr. Luca a fost cel care m-a convins să vin la clubul Universitatea Cluj, în perioada când activam pentru Clujana în anii 60. Era preşedintele secţiei de fotbal la U Cluj şi am avut o discuţie împreună cu Pişti Kovacs, antrenorul meu de atunci. Mi-era teamă că n-o să pot juca la Universitatea, care avea o echipă foarte valoroasă, însă Mircea Luca mi-a dat încredere. Deşi era o diferenţă de vârstă, în discuţiile cu noi era ca şi un coleg mai mare. Ne spunea totul în faţă şi puteai să i te confesezi ca şi unui preot. A fost şi un excelent medic ORL-ist şi mereu mă întrebam cum poate face faţă asaltului de pacienţi dar şi clubului de fotbal”, a comentat seniorul Remus Câmpeanu.

Dr.Mircea Luca unul din ultimele sale portrete/FOTO: Old Clujeanul (c)

Întâlnirile din restaurantul Hotelului Continental din centrul Clujului au rămas celebre printre boemii simpatizanţi ai “Şepcilor roşii” din urmă cu câteva decenii, care se puteau întâlni oricând cu oamenii care purtau “U” pe piept, cea mai iubită vocală din alfabet. Separeul dintre stâlpi era rezervat în permanenţă fotbaliştilor de la Universitatea.  “Restaurantul de la Conti a fost un loc comun pentru toţi U-iştii, pentru antrenorii care veneau la Cluj. Se discuta despre rezultate, evoluţia echipei, într-o atmosferă mai caldă. În permanenţă găseai U-işti în acel loc. Dacă doreai să afli ce mai face echipa, te duceai la Conti:)”, a mai spus Câmpreanu.

 

 

 

Mai jos puteţi urmări o mărturie cu valoare de testament pentru suporteri a dr. Mircea Luca din ultimii ani ai vieţii sale, cuprinsă în documentarul “U, o legendă adevărată”, realizat de ucluj.ro

Istoria statuii dr. Mircea Luca realizată de Ilarion Voinea amplasată de 1 Decembrie lângă stadionul muncipal din Parcul Central poate fi citită integral AICI.

raul

Dezvelirea statuii lui Mircea Luca a fost salutată de fanii echipei U Cluj/FOTO: Raul Ştef (c)

În Catedrala Schimbarea la faţă Mircea Luca şi-a găsit liniştea/FOTO: Raul Ştef (c)

clinica-orl

Clinica ORL unde a lucrat unul dintre profesioniştii Clujului /FOTO: iest.ro

coridor-clinica-orl

Coridorul Clinicii ORL unde a lucrat unul dintre profesioniştii Clujului /FOTO: iest.ro

curte-mircea-luca

Locuinţa dr Luca în curtea Teatrului de Păpuşi/FOTO: iest.ro

imobil-mircea-luca-din-strada

Locuinţa dr Luca în curtea Teatrului de Păpuşi/FOTO: iest.ro

inscriptie-imobil-mircea-luca

Locuinţa dr Luca în curtea Teatrului de Păpuşi/FOTO: iest.ro

locuinta-mircea-luca-ok

Locuinţa dr Luca în curtea Teatrului de Păpuşi/FOTO: iest.ro

luca-mateianu_foto_old-clujeanul

O fotografie document /FOTO: Old Clujeanul (c)

mircea-luca-portret_foto_old-clujeanul

Unul din ultimele sale portrete/FOTO: Old Clujeanul (c)

1_resize

În Catedrala Schimbarea la faţă Mircea Luca şi-a găsit liniştea/FOTO: Raul Ştef (c)

3_resize

În Catedrala Schimbarea la faţă Mircea Luca şi-a găsit liniştea/FOTO: Raul Ştef (c)

 S-a născut pe 18.07.1925 la Orăştie (jud. Hunedoara). A jucat la “U” Cluj-Sibiu (1943-1944), Ferar-Vasas Cluj (1945-1946), “U” Cluj (1946-1947,1950-1952), Dermagand Tg. Mureş (1947-1948), CS Armata Bucureşti (1948-1949), CS Armata Cluj (1953-1955). În 1985 a primit titlul de antrenor emerit. A participat la numeroase cursuri în străinătate în calitate de cursant şi de lector. Corespondent al ziarului “Nemzeti Sport” a antrenat pe Dermata Cluj, “U” Cluj, CFR, Arieşul, ISCT, Corvinul. Între 1976 şi 1985 a fost coordonatorul Centrului de copii şi juniori al Universităţii Cluj. A contribuit la formarea jucătorilor Remus Cîmpeanu, Petru Emil, Vasile Suciu, Câmpeanu II, Zoli Iaşko, Alpar Meszaros, Zsolt Muzsnay, Ioan Ovidiu Sabău, Tiberiu Bălan. E singurul supravieţuitor al exilului Universităţii Cluj la Sibiu din timpul Dictatului de la Viena. 

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

12,823 Spam Comments Blocked so far by Spam Free Wordpress

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

in amintirea Dr.Luca Mircea Ioan Virgil @ 03 December 2013 | 20:12

Domnilor intelectuali ai estului salbatic, de ce scrieti aberatii si tampenii pt ca sunteti dezinformati total ? Toata stima de ceea ce ati facut in memoria marelui dr.Luca Mircea dar pana sa publicati idiotenii documentati-va !!! Lasati-l in pace pe dr Luca sa se odihneasca in pace, nu-i mai intinati memoria spunand ca a fost senil. Presupusele “rude” sunt niste jigodii care acum vor sa se afirme in public si sa se dea drept familia dr Luca. Dr Luca a avut o batranete linistita, fericita, a fost protejat, hranit, ingrijit cu devotament in ultimii ani din viata acestuia. Acele “rude” , nora, nepotii nu l-au vizitat in cel putin ultimii 15-20 de ani!! Cine-i nepotul caruia i-a fost inmanat tricoul?Nu l-a mai vazut nimeni pana acum. N-a mai auzit nimeni de el, nu l-a vizitat niciodata pe dr Luca, nici macar la inmormantare nu a participat. Dar nora ? Unde a fost? La produs ? Pe fiul dl. doctor l-a internat in ospiciu ca ea sa-si poata trai viata cu amantii !!! Cine l-a purtat pe dr Luca prin spitale? cine l-a hranit dandu-i mancarea cu lingurita?Cine l-a vegheat noapte de noapte? Cine i-a schimbat pampersul la nevoie? Cine i-a stat la capatai pana in ultima clipa?Cine i-a aprins lumanarea cand s-a stins? Cine i-a apris o lumanarica sau depus o floricica pe mormant ? NIMENI stimabililor inafara de “ingrijitoare” si copiii acesteia. Aceasta nu a fost o ingrijitoare oarecare dragilor!!! A fost mai mult decat fiica care si-ar fi dorit-o dr.Luca vreodata. Ca nora si “nepoatele” blonde din fotografiile postate de voi l-au abondonat cu 20 de ani in urma.Declaratia preotului paroh Cristea de pe B-dul Eroilor : “a fost îngerul păzitor al bătrânului. Aşa îi zicea Mircea Luca. Zi şi noapte stătea lângă el. Eu treceam des pe acolo, era foarte curat. Nici dacă i-ar fi fost nepoată sau fiică nu l-ar fi îngrijit cu mai mult devotament. Eu ştiu asta din cuvintele dumnealui. Mi-a fost drag, era un om excepţional, un domn adevărat. De 28 de ani ne cunoşteam”, a adăugat părintele.” TRAGETI CONCLUZII fratilor,rugati-va pt sufletul dr Luca si nu mai lasati hienele si jigodiile sa-i intineze memoria!

Ultimele articole

Polonezul care poartă Coroana Carpaţilor:

Polonezul care poartă Coroana Carpaţilor: "a căţărat" în

08/11/14

Suntem în anul 1976. Jerzy Montusiewicz are 18[...]

"Verde" sună ieftin. O reţetă cu bani puţini

03/28/14

Marile clădiri de birouri şi hoteluri din[...]

Closer to the ground: Marşul Noii Drepte de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni.

Closer to the ground: Marşul Noii Drepte de

03/16/14

O femeie care poartă în spate un[...]

Facebook
  • No recent Facebook status updates to show.

Tweets
"That moment when... tragi linie, vorba lui Sorescu, şi faci o socoteală: câteva minţi lucide şi cu un ideal... http://t.co/YPYb3tEf1G"
over a year ago
"Consiliul Mondial al Clădirilor Verzi spune că municipiul Cluj-Napoca are o problemă de etică. Despre ce este vorba: http://t.co/lTmzg3Wx5k"
over a year ago
"Ştim că vă plac reportăjelele. Aşa că v-am pregătit unul despre cum nu s-a întâmplat nimic şi anul acesta la 15... http://t.co/JFdw0lKMay"
over a year ago