În satul colindului care a pus o ţară întreagă pe jar: “Aicea nime’ din sat n-o avut treabă cu evreii”

Bianca Felseghi @ 13 December 2013 in REPORTAJ

Colinda “strămoşească” “Aseară pe înserate”, cea care cuprinde la final versurile “jidov neam afurisit”, şi prin difuzarea căreia s-a iscat un scandal imens a fost culeasă din Bârlea, un sat din comuna Corneşti, judeţul Cluj.

Sătenii de acolo au mărturisit reporterilor iEst.ro că adevărul este undeva la jumătate: colindul s-a cântat în perioada războiului, dar acum nu se mai cântă. Rădăcinile cântecului stau pe istorie şi pe ororile acesteia, dar şi pe întâmplări miraculoase, scoase din romanele de aventură. Prin Bârlea – odinioară un sat cu o însemnată comunitate evreiască – a trecut în anii diktatului de la Viena linia frontului româno-german, iar cu un război mai înainte, moartea.

Dar la Bârlea nu sunt doar colinde cu “jidovi”, ci şi cu mult sânge, cu avioane şi Hiroshima şi morţi aruncaţi de sus. Mesajul lor nu a pervertit sufletul oamenilor şi sunt cântate doar uneori, pentru că nimeni nu le mai ţine minte sensul.

Fotografii realizate de Raul Ştef (c)

*

Pe acest câmp viran a fost, cândva, un mic cimitir evreiesc (c) Raul Ştef
Sunt 10 versuri altoite peste o colindă care au pus gaz pe foc şi care nu mai pot fi stinse cu tot omătul care a căzut deja din plin peste satul Bârlea şi a îngheţat, conservând amintirile şi oamenii: un colind interpretat de ansamblul Dor Transilvan difuzat în direct la TVR 3 a atras acuzaţii de antisemitism şi amendarea televiziunii publice cu 50.000 de lei de către CNA.

El spune aşa: “A născut un fiu frumos / Anume Iisus Hristos / Toată lumea i se-nchină, / Numai jidovii-l îngână/Jidov, neam afuristit /Nu l-ar răbda Domnul sfânt /Nici în cer, nici pe pământ/Numai la corlan la fum, /Acolo-i jidovul bun, /Să iasă şfară în drum”.

“La vremea asta cântăm colinde în biserică, cântece strămoşeşti. Tinerii nu mai cunosc acuma versurile, numa’ bătrânii. Cântăm Naşterea ta Cristoase, Viflaime, Viflaime, Aseară pe înserate, Ce vedere minunată”, enumeră fătu’ Ilisie Rus, un bărbat înalt, la 65 de ani cu o freză US Navy, periuţă-frizonată. Zici că e un colonel american retras. Să nu-i spunem “Dl Rus”, ci Fătu’ că “aşa-l cunoaşte toată lumea”.

Are trei băieţi şi o fermă de vaci pe care o supraveghează prin camere video, de pe internet. Pe lângă afacerea de familie, fiecare membru are daraverile lui pe lângă biserica legată de casă de o cărăruie călcată prin zăpadă, din curte în grădina-cimitir, paralelă cu drumul: unul din băieţi cântă şi el la strană (o fi având voce bună), unul trage clopotele, iar altul mai curăţă şi aranjează una-alta.

Biserica e neîncălzită şi Fătu’ scoate aburi subţiri în timp ce îşi caută în băncuţa lui cărţuliile de colinde şi caietele moştenite de la înaintaşul lui. A fost tractorist 40 de ani şi conduce şi acuma tractorul, dar vocea lui e molcomă şi duioasă, numa’ bună pentru rostit rugăciuni şi ţinut isonul popii. ”Biserica asta a fost sfinţită în 1932 şi are hramul Sf. Nicolae. Acuma ce l-am sărbătorit!” zice Fătu’, dibuind o cărţulie care în palmele sale mari şi late pare şi mai mică şi imposibil de răsfoit. Ne cântă un fragmenţel din “O ce veste minunată”, care, aici, la Bârlea e “Ce vedere minunată”. Melodia îi subţiază ochii pe sub ochelari – cântă cu sentiment – şi noi îl ascultăm dintr-o strană de lemn, cu bocancii sprijiniţi pe covoare curate de cârpe.

Îl întrebăm de colinda aia cu “jidovii”. “Îmi aduc aminte de ea, da’ nu o-am cântat-o. Dacă era o colindă importantă o cântam, da’ nu o cântă nime’”, zice Fătu’ căznindu-se să-şi aducă aminte.

Fătul Ilisie Rusu în biserica Sf.Nicolae din satul Bârlea/ (c) Raul Ştef
Fătu’ e de-al casei, cum se spune. Nu doar că ştie rânduiala bisericii, dar îi cunoaşte şi pe toţi din sat. E nevoit prin atribuţiile care-i revin pe linie de înmormântări: tipicul din zonă spune că fiecărui decedat i se va recita viaţa sub formă de poezie. Ilisie Rus are caiete întregi de versuri pe care le scrie pentru îngropăciuni. “În 10 ani am scris ca pentru 60 de oameni aci în Bârlea şi încă vreo 40 în satul de lângă. S-o rărit oamenii”.

Dar ce treabă să fi avut aici în Bârlea cu “jidovii”, de ce s-au făcut colinde cu ei? “Aicea la noi erau mulţi jidovi! Când o fost războiu’, atuncia i-o dus armata. Maică-mea, Dumnezeu s-o ierte, când o venit soldaţii şi îi căutau prin sat, o ascuns-o pe tanti Maria sub covata de făcut pită! Erau coveţile alea mari, de frământat aluatu’. Şi aşa o scăpat! Casa ei era aici, un pic mai sus de noi, anul trecut o picat şi acoperişul, nu o mai rămas nimic”, spune omul bisericii.

Lângă fostul CAP rebotezat pe o firmă lăcuită de lemn ca şi cămin cultural, s-ar fi aflat încă câteva morminte vechi evreieşti. Două sau trei, nimeni nu-şi mai aduce aminte. În mica vale aburită de ceaţă sunt doar nişte baloţi de fân şi o prisacă părăsită. “O dispărut ptietrile că le-o luat ominii şi şi-o făcut trepţi (scări)”, spune o tanti de 90 de ani, sprijinită cu o mână uscată de-un toiegel şi cu alta de vie. Venele ei se confundă cu via fără pic de sevă.

Tanti Maria, vecina Fătului, ar mai avea încă o fiică într-un azil de bătrâni la Beclean, pe care o cheamă Estera pe numele evreiesc. Vecina fusese “botezată” de preotul din sat, nu mai ştie nimeni cum o chema înainte să fie Maria, dar i se spunea “Magdus”. Acum n-a mai rămas niciun evreu în sat. Numele unuia singur mi-a sărit în ochi pe uliţa bisericii, pe un obelisc de piatră ridicat pentru eroii Marelui Război: Solomon Carol. Când a început contra-atacul românilor şi ruşilor, în ’44, soldaţii nemţi în retragere şi derută pe aici îşi lepădau uniformele şi cereau oamenilor haine de civili încercând să scape.

Tanti Veronica ţine jurnale vechi cu versuri scrise de mână/ (c) Raul Ştef
“Io nu ţiu minte să fi avut aşe o colindă să fi fost aicea şi io  am 67 de ani”, spune tanti Veronica, colecţionară de folclor local şi informată de la televizor despre scandalul colindei. Are mai multe vocabulare îngălbenite pe care le scoate dintr-o plăsuţă cu flori şi în care sunt scrise cu litere apăsate versuri după versuri după versuri. Ca pe trei sferturi din sat (mai puţin de 200 de locuitori după ultimul recensământ) o cheamă tot Rus, fără să fie rude. În căsuţa ei joasă, sobiţa de lemne duduie, iar tanti Veronica cântă deja a treia colindă: “Unde s-a născut Cristos/Curgea sângele pe jos/Şi când Cristos s-a născut/Multă noapte s-a făcut/Un tiran era atunci/Ce-a ucis pe bieţii prunci/Dar acuma sunt mai mulţi/Că-i omoară de pe sus/ Dar acuma sunt milioane/Omorâţi din avioane/Şi zi cu zi se omoară/Pentru a lumii comoară”.

Fătu’ şi tanti Veronica colindă împreună. Ştiu colinzile de când erau copii, le-au auzit de la bărbaţii-bunicii lor veniţi de pe front care n-au putut uita apocalipsa războaielor. Urmaşii nu se manifestă conştient la versurile pe care le cântă: “Aicea nime’ din sat n-o avut treabă cu evreii. Aşe li se zicea, jidovi, ei nu se supărau pe treaba asta, aşa era vorba locului. Jidovanca, aşa îi ziceam şi la tanti Maria”, explică Ilisie Rus – Fătu’.

Românii şi jidovii. Mi-amintesc că tot aşa îi numesc legendele şi pe uriaşii din munţi, căpcăunii sau “blajinii”, jidovi – nişte fiinţe mitice amintite în folclorul românesc.

“După ce-am făcut cale de-o oră-două, ajunserăm în nişte văi, gîtuite de coame înalte, cu stînci uriaşe gata-gata să închidă chiar şi ochiul de cer deasupra noastră. Iată : „Masa Jidovului”, zise Tata, arătîndu-ne o formaţiune geologică ce lua cu asalt, vertical, toate tancurile. Era un picior de stîncă, înalt de sute de metri, purtînd în vîrf o lespede enormă, orizontală, ansamblul semănînd cu o masă gigantică. De ce i-o fi spunînd „Masa Jidovului ?” mă întreb eu, numai pentru’ mine însumi. Dar Tata a şi ghicit întrebarea, căci nemijlocit prinse a ne lămuri, că numele n-are nimic de a face cu „jidovii”. în unele ţinuturi românii numesc „jidovi” pe uriaşii din basme. Prin urmare „Masa Jidovului” nu este decît Masa Uriaşului”, scrie Lucian Blaga în Hronicul şi cântecul vârstelor.

Nu e însă şi situaţia din Bârlea. Aici jidovul e evreul. Batem un alt drumeag îngheţat numa’ bun să slobozi sania în vale. Un moş cu cizme de cauciuc se spală pe mâini la un robinet din curte. “Ioi, da, ştiu colinda! Aia cu jidov neam afurisit! O cânta tata săracu’. Io n-o mai ştiu”, spune arătându-ne drumul. O poveste de război montată peste o colindă tradiţională?

Evreica Magdus a locuit cândva în această căsuţă de pe uliţa bisericii (c) Raul Ştef
Biserica din Bârlea e soră cu biserica din Tioltiur, doi kilometri mai jos înspre Bobâlna, locul răscoalei. Au acelaşi preot şi mai au şi-o bisericuţă de lemn monument istoric cocoţată pe un deal cu pomi răzleţi. Preotul stă la doi paşi de o ţuicărie unde parcă sunt dezlănţuite zăgazurile iadului, valea clocoteşte, fumul se ridică, câinii de muşcă de cozi, mirosul de borhot fermentat acţionează ca o anestezie. Intrăm printr-un ţarc cu găini grase, străjuit de un cocoş tărcat într-un picior şi de 4 butoaie imense de ţuică. Părintele ne primeşte cu mâinile în buzunar, din uşa casei. Noi suntem în gardul găinilor, nu îndrăznim să deschidem portiţa, fără invitaţie, între noi sunt 4 metri de gheaţă. Colinda care ne interesează pe noi “nu e de aici” spune preotul din Tioltiur. “E din Maramureş, s-a zis deja la Antena 3″, închide el discuţia.

Aceeaşi disponibilitate pentru discuţie a avut-o şi Tiberiu Groza, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj şi directorul artistic al ansamblului Dor Transilvan al RATUC, cel care a inclus colindului “cu scandal” în repertoriul ansamblului şi în emisiunea TVR-ului. Colinda ar fi fost “culeasă” de instructorul ansamblului, Radu Rus care o ştia de “când era copil mic”, a relatat el. Pentru alte detalii legate de colind, directorul a recomandat reporterului iEst.ro să consulte un site naţionalist. Groza a demisionat din funcţia de director al Centrului vineri după-masa, la solicitarea preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Horia Uioreanu.

Satul Bârlea se usucă şi dispare, casele au fost mai demult tencuite, iar acum de sub coaja “civilizaţiei” care se fărâmă în bucăţi, rămân la suprafaţă vechile construcţii brute şi fără cosmetizări corect politice din blocuri de piatră de râu. E, mai mult sau mai puţin,aceeaşi situaţie şi cu colinda antisemită: un scandal de care cei mai mulţi dintre ei au uitat şi care i-a ajuns din urmă.

1

Fătul Ilisie Rusu are grijă de biserica din Bârlea şi cântă în strană alături de cei trei băieţi/FOTO: Raul Ştef

2

Fătul din Bârlea în biserica Sf. Nicolae din Bârlea /FOTO: Raul Ştef

3

Ilisie Rus compune poezii pentru toţi morţii din satele împrejmuitoare. Are peste 100/FOTO: Raul Ştef

4

Un moş îşi aduce aminte că tatăl lui cânta "colinda cu jidovii" /FOTO: Raul Ştef

5

Tanti Veronica şi Fătul dau tonul colindelor care se cântă la Bârdea /FOTO: Raul Ştef

6

Caiete cu însemnări: versuri pentru morţi şi colinde /FOTO: Raul Ştef

7

Casa lui tanti Maria, evreica din Bârlea care a scăpat de nemţi ascunzându-se sub covata de pâine /FOTO: Raul Ştef

8

Casa lui tanti Maria, evreica din Bârlea care a scăpat de nemţi ascunzându-se sub covata de pâine /FOTO: Raul Ştef

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

12,432 Spam Comments Blocked so far by Spam Free Wordpress

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

[…]   […]

Ultimele articole

Polonezul care poartă Coroana Carpaţilor:

Polonezul care poartă Coroana Carpaţilor: "a căţărat" în

08/11/14

Suntem în anul 1976. Jerzy Montusiewicz are 18[...]

"Verde" sună ieftin. O reţetă cu bani puţini

03/28/14

Marile clădiri de birouri şi hoteluri din[...]

Closer to the ground: Marşul Noii Drepte de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni.

Closer to the ground: Marşul Noii Drepte de

03/16/14

O femeie care poartă în spate un[...]

Facebook
  • No recent Facebook status updates to show.

Tweets
"That moment when... tragi linie, vorba lui Sorescu, şi faci o socoteală: câteva minţi lucide şi cu un ideal... http://t.co/YPYb3tEf1G"
over a year ago
"Consiliul Mondial al Clădirilor Verzi spune că municipiul Cluj-Napoca are o problemă de etică. Despre ce este vorba: http://t.co/lTmzg3Wx5k"
over a year ago
"Ştim că vă plac reportăjelele. Aşa că v-am pregătit unul despre cum nu s-a întâmplat nimic şi anul acesta la 15... http://t.co/JFdw0lKMay"
over a year ago