„Dallas Buyers Club” şi singura regulă valabilă pentru orice fiinţă omenească (III)

Raluca Bugnar @ 28 February 2014 in OSCAR 2014

Când Freddie Mercury a murit în 1991 îmi aduc aminte că maică-mea era cu lacrimi în ochi şi bodogănea prin casă confuză şi aproape furibundă. Fusese atât de tânăr! Despre HIV şi SIDA abia se ştia câte ceva, pandemia izbucnind abia cu ceva vreme în urmă, la începutul anilor ’80. Tocmai fiindcă lipseau o mulţime de informaţii, căci toată lumea se ascundea de adevăr, Freddie Mercury a fost criticat fiindcă şi-a ţinut secrete preferinţele sexuale (era bisexual) şi infectarea cu HIV. De altfel, câţi ştiam că numele lui real e Farrokh Bulsara, că s-a născut pe insula africană Zanzibar – colonie britanică la acea vreme – şi că părinţii lui erau perşi din India?

Sunt multe lucruri pe care nu le ştim nici acum şi despre care nu vorbim, iar ignoranţa nu e nicidecum o beatitudine. Povestea din „Dallas Buyers Club”, despre un cowboy de rodeo, homofob, bădăran, afemeiat şi încăpăţânat, e veche de aproape 30 de ani. Şi cu toate astea e ca nouă. Loveşte ţintit, în plex. Loveşte cu privirea limpede, lipsită de sprâncene, dar şi de ură a lui Jared Leto, care joacă o persoană transgender. Loveşte cu pumnul osos, slăbit de boală, dar înverşunat de pofta de viaţă a lui Matthew McConaughey, care îl portretizează pe texanul seropozitiv.

Făcut cu numai 5 milioane de dolari (cum se spune, banii de haleală la un blockbuster american pe care se cheltuie 200 de milioane de dolari), „Dallas Buyers Club” şi-a scos deja banii de şase ori de la public. Şi criticii îl adoră, dându-i deja peste 40 de premii.

Un film mic care dă o palmă grosolană peste ceafa lată a companiilor farmaceutice – acelea care încercau să vadă profit în suferinţa seropozitivilor. Mulţi au spus că această palmă e nemeritată, căci industria farmaceutică încerca doar să protejeze oamenii diagnosticaţi cu HIV de tratamentele experimentale riscante, respectiv acele remedii disponibile în alte ţări, dar neaprobate în SUA acelor vremuri . Personajul lui McConaughey, inspirat de electricianul texan Ron Woodroof, face trafic cu aceste medicamente neaprobate, cu ajutorul cărora prelungeşte viaţa lui şi a altora ca el.

Scenariul lui „Dallas Buyers Club” nu respectă întru totul realitatea, căci scenariştii au fost mai degrabă preocupaţi să includă în poveste toate elementele care să contureze cât mai bine situaţia de la începutul epidemiei SIDA. Astfel, personajul lui Leto, transexualul Rayon, a fost cu totul inventat, personajul – medic al lui Jennifer Garner a fost transformat din bărbat în femeie, pentru ca filmul să includă un pic de comedie şi de flirt, iar cel al lui McConaughey a absorbit trăsături de caracter care nu-i aparţineau lui Woodroof – acesta zvonindu-se că ar fi fost chiar bisexual, nicidecum homofob. Însă fără includerea empatiei, a hazului de necaz prin flirt sau a homofobiei, povestea ar fi fost mult mai departe de realitate decât e în varianta romanţată a biografiei lui Woodroof pe care o prezintă „Dallas Buyers Club”.

Aşadar, avem un bărbat în floarea vârstei, mândru de virilitatea sa şi convins că SIDA pot avea numai homosexualii care fac sex anal între ei. După ce leşină la o coridă şi se trezeşte la spital, el află că i s-au făcut analizele de sânge, e seropozitiv, cu sistemul imunitar la pământ din cauza abuzului de droguri, şi mai are maxim 30 de zile de trăit. În loc să-şi mai petreacă serile cu băieţii-berea-cocaina-prostituatele, se mută în biblioteca oraşului unde devorează toate textele în care scrie ceva despre HIV şi SIDA, fiind convins că diagnosticul lui e greşit. Asta până citeşte că boala poate fi transmisă şi prin seringile folosite de drogaţi şi îşi aminteşte braţul plin de înţepături al uneia dintre prostituatele cu care se culcase. Amicii lui de bere păstrează ideea fixă că doar homosexualii pot avea HIV aşa încât îl exclud degrabă din grup, spălându-se la propriu pe mâini de el.

Singur şi cu un termen de expirare lipit pe frunte, mai are doar pofta incredibilă de viaţă, pe de o parte şi disperarea, pe de alta, iar ambele îl împing spre cele mai inventive soluţii: descoperă variante de tratament pe care medicii americani nu le iau în considerare. Pe principiul „ajută-te singur”, timp de 7 ani va căra, ilegal, dintr-o grămadă de ţări, remedii pe care le va împărţi tuturor membrilor înscrişi în Dallas Buyers Club.

Poate că nu e un film care-i face dreptate lui Ron Woodroof, însă e un film care le face dreptate multor altora. Şi, până la urmă, e mai important să trecem peste orgoliile personale şi peste ideile fixe şi să vedem imaginea de ansamblu. Cum ar spune scriitorul Kurt Vonnegut, singura regulă pe care trebuie să o respecte orice fiinţă omenească e „Be kind!” (kind fiind greu de tradus căci înseamnă şi bun şi amabil şi binevoitor şi iertător). Iar „Dallas Buyers Club” e o poveste care ne (re)învaţă regula asta. Fără siropoşenii şi fără melodramă. Când ajungeţi la replica lui Ron: „I swear it, Ray, God sure was dressin’ the wrong doll when he blessed you with a set of balls” veţi ştii exact la ce mă refer.

„Dallas Buyers Club” e nominalizat la premiile Academiei Americane de Film la 6 categorii  – Cel mai bun film, Cel mai bun actor (McConaughey), Cel mai bun actor în rol secundar (Leto), Cel mai bun montaj, Cel mai bun scenariu original şi Cea mai bună coafură/machiaj.

*

Citiţi şi cronicile filmelor:
12 ani de sclavie
Her

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

13,084 Spam Comments Blocked so far by Spam Free Wordpress

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Ultimele articole

Polonezul care poartă Coroana Carpaţilor:

Polonezul care poartă Coroana Carpaţilor: "a căţărat" în

08/11/14

Suntem în anul 1976. Jerzy Montusiewicz are 18[...]

"Verde" sună ieftin. O reţetă cu bani puţini

03/28/14

Marile clădiri de birouri şi hoteluri din[...]

Closer to the ground: Marşul Noii Drepte de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni.

Closer to the ground: Marşul Noii Drepte de

03/16/14

O femeie care poartă în spate un[...]

Facebook
  • No recent Facebook status updates to show.

Tweets
"That moment when... tragi linie, vorba lui Sorescu, şi faci o socoteală: câteva minţi lucide şi cu un ideal... http://t.co/YPYb3tEf1G"
over a year ago
"Consiliul Mondial al Clădirilor Verzi spune că municipiul Cluj-Napoca are o problemă de etică. Despre ce este vorba: http://t.co/lTmzg3Wx5k"
over a year ago
"Ştim că vă plac reportăjelele. Aşa că v-am pregătit unul despre cum nu s-a întâmplat nimic şi anul acesta la 15... http://t.co/JFdw0lKMay"
over a year ago