Cei 500 care ar speria Partidul. Despre un “Occupy” cu cap

Codruţa Simina @ 07 February 2014 in EDITORIAL

Dacă ne-am aduna mâine 500 de oameni normali (aici mă refer la noi, cei care povestim foarte des, de acasă, din fotoliu, despre “cum ar trebui să facă politicienii să fie bine”) şi-n următoarele câteva luni ne-am înscrie, treptat, cu toţii într-o singură filială municipală a unui partid din Cluj-Napoca, asta s-ar numi un “Occupy” cu cap. E drept, ar dura mai mult şi-ar fi mult mai puţin spectaculos pentru presă decât un Occupy din ăsta clasic, în care, la mica înţelegere cu şeful de partid, îi ocupi sediul. Dar, pe de altă parte, ar avea acel precis ingredient de lovitură repetată în ficat care se soldează, în final, cu un deces. Fie el simbolic.

Ne-am înscrie în filiala locală şi apoi am fi cuminţei, am plăti cotizaţia lunar şi am participa la toate întâlnirile, am pune întrebări şi am face propuneri de proiecte: ba către consilierii locali, ba către ăia judeţeni, către deputaţi şi senatori, către preşedinţii şi vicepreşedinţii de filiale (în general, sunt câţiva, aceiaşi, care deţin cumulativ funcţiile astea, pe formula administrativ+politic). Deci am fi 500 contra, să zicem, 50? Maxim. Şi dacă nu ne-ar asculta, am face conferinţe de presă peste conferinţe de presă, toţi 500, în care să ne plângem că în interiorul partidului nu e democraţie. Începeţi să vedeţi ce vreau să spun?

FOTO: Bianca Felseghi (c) iest.ro

Filialele de partid se laudă mereu cu mii de membri, dar în fapt, membri activi, care plătesc lunar cotizaţia şi se interesează de ce se întâmplă în partid, sunt nişte păsări rare. Am spus 500? Cred c-am fi suficienţi şi 300. (is this madness?) Şi chiar şi aşa i-am depăşi pe puţinii membri activi, plus ceilalţi câţiva, pentru care plătesc preşedinţii cotizaţii. Căci cine plăteşte cotizaţie, are drept de vot, deci de decizie atunci când e ceva de decis :) Şi secretul e că, pe cât de vast şi incontrolabil de sus în jos pare aparatul de partid, vulnerabilitatea lui nu e în prostia liderilor, ci în talpă: nu are membri cotizanţi. Şi atunci de ce să nu ne punem noi, ăştia 500, candidaţii noştri? Şi imaginaţi-vă că situaţia s-ar repeta la nesfârşit, în toate filialele din ţară, la toate nivelurile. Mă rog, sigur că în tot raţionamentul de până aici e şi o doză de utopie, dar altceva vreau să subliniez.

Un Occupy de tipul acesta mai înseamnă, pe de altă parte, să fii suficient de inteligent pentru a înţelege un detaliu simplu: că oricât ocupi sedii de firme, clădiri, spaţii simbolice şi pieţe, locul de manifestare al puterii e altundeva. Poţi să dai jos un ministru, poate un premier, dar “sistemul” se va reînchide, ermetic, în spatele lui. Cu alte cuvinte, sistemul nu se va schimba. Odată înţeleasă partea asta, că şansele maxime de câştig prin non violenţă nu sunt prin exterior, ci din interior, lucrurile se aşază mult mai simplu. Pentru că deja ştii cine e “duşmanul”. Nu Guvernul, nu prostia, nu preşedintele, nu televiziunile, nu corupţia. Toate acestea dimpreună sunt forme pe care un partid sau altul le umple cu el însuşi. Sursa puterii e în partid, în “corpul” lui manevrabil. Aparatul, cum ar veni, e ceea ce ne interesează. Şi atunci devine o problemă de “vine muntele la Mahomed”. Adică, să-i lovim în voturile care dor cu adevărat: cele din interiorul partidului, ale celor interesaţi. Puţine, dar foarte preţioase. Spre deosebire de voturile cu care câştigă ei alegeri: cele ale celor dezinteresaţi.

De ani de zile, e un refren pe care-l auzi din toate cercurile intelectuale: ce scârboasă e politica, ce greaţă îţi provoacă cutare politruc, continuate de spaima obsesivă de a fi asociat cu vreun personaj sau partid politic. Observaţi că în ritmul acesta, nici nu prea aveţi şanse să vedeţi vreodată intelectuali într-un partid. Pentru că ăia sunteţi dumneavoastră, care nu doriţi din capul locului să aveţi nimic altceva de-a face cu o construcţie politică românească decât o sinceră greaţă.

Partidul e structurat pe organizaţii, arată cam ca nişte arbori: la bază, organizaţiile comunale, apoi cele locale din oraşe, subsumate toate organizaţiei judeţene. Şi toate judeţenele, la naţională. Decizie pe principiul jocului de domino, de sus în jos. Pentru că jos nu există nici interes, nici coloană şi nici curaj să spună: până aici. Stop joc.

Partidul, în structura lui, seamănă foarte bine cu administraţia ţării (aici e şi unul din motivele pentru care administraţia nu se va reforma prea curând, tendinţa ei e să cuprindă în ea partidul, iar tendinţa partidului, odată aflat la putere, este să absoarbă cât mai mulţi membri interesaţi – cum ne-am înţeles deja, nu de dumneavoastră, intelectualii scârbiţi, e vorba). Dar dacă am deveni membri interesaţi? Cu miile. Cu zecile de mii. Şi să începem să spunem stop joc.

Probabil că asta e una din pierderile istorice generate de comunism şi tranziţie: interesul pentru politică din interiorul politicii a dispărut aproape de tot. Şi e cumva logic: dacă vrei să vânezi ursul, te duci în pădure. O să spuneţi că e invers, dacă te bagi în troacă, te mănâncă porcii. Dar, diferenţa dintre una şi alta stă acolo unde nici nu ne mai aminteam: în interesul şi inteligenţa noastre. Ştiţi, noi, ăştia deştepţi care povestim mereu de acasă, din fotoliu, despre ce ar trebui să facă politicienii. Poate printre noi e şi candidatul la preşedinţie pe care îl visăm peste câţiva ani. Poate ar trebui să ne amintim că în esenţa ei, politica este politeţe pusă în practică.

P.S. Am omis cu bună ştiinţă din toată construcţia un alt detaliu care s-ar putea dovedi esenţial. Ne-am trezi noi, cei 500 (deşi, repet, 300 am fi mai mult decât suficienţi) în postura de a decide. Şi acolo s-ar putea să descoperim că X nu e bun de funcţia Y pentru că pur şi simplu nu ne place. Că 150 am face bisericuţă pentru unul dintre noi, iar restul s-ar fragmenta. Se poate şi asta. Ar însemna că noi ăştia, deştepţi, n-am înţeles nicio secundă că e nevoie şi să ne lăsăm unui bine mai mare decât noi. Şi atunci suntem ca ei. Şi asta, deja, e de meditat.

 

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

12,432 Spam Comments Blocked so far by Spam Free Wordpress

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

tibi farcas @ 08 February 2014 | 07:02

tare de tot

emiy @ 13 February 2014 | 10:02

aluzia vine in urma unor informatii proaste, oameni cu amenzi si procese, si un acord de a nu forta evacuarea cu politia care a venit in urma ocuparii cum dealtfel s-e intampla la mai toate ocuparile

Codruţa Simina @ 13 February 2014 | 10:02

mă refer la ocuparea sediului PDL Cluj, iar informaţiile sunt verificate. mulţumesc frumos :)

Mihnea Blidariu @ 20 February 2014 | 04:02

mersi de jignire, eu am fost la ocuparea de la partide si nu m-am inteles cu nici un sef. dar na, nu ma pot supara cand vad atata naivitate.

Codruţa Simina @ 20 February 2014 | 05:02

Mihnea Blidariu, dacă vă simţiţi jignit de opiniile altora, asta e! naivitatea mă coafează, vine după 9 ani de muncă în presă, pe subiecte politice. dacă mai pot fi şi naivă, la câte am văzut, auzit şi ştiut, înseamnă că azi mâine o să fiu şi puţin fericită :) să aveţi o zi nejignită!

Ultimele articole

Polonezul care poartă Coroana Carpaţilor:

Polonezul care poartă Coroana Carpaţilor: "a căţărat" în

08/11/14

Suntem în anul 1976. Jerzy Montusiewicz are 18[...]

"Verde" sună ieftin. O reţetă cu bani puţini

03/28/14

Marile clădiri de birouri şi hoteluri din[...]

Closer to the ground: Marşul Noii Drepte de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni.

Closer to the ground: Marşul Noii Drepte de

03/16/14

O femeie care poartă în spate un[...]

Facebook
  • No recent Facebook status updates to show.

Tweets
"That moment when... tragi linie, vorba lui Sorescu, şi faci o socoteală: câteva minţi lucide şi cu un ideal... http://t.co/YPYb3tEf1G"
over a year ago
"Consiliul Mondial al Clădirilor Verzi spune că municipiul Cluj-Napoca are o problemă de etică. Despre ce este vorba: http://t.co/lTmzg3Wx5k"
over a year ago
"Ştim că vă plac reportăjelele. Aşa că v-am pregătit unul despre cum nu s-a întâmplat nimic şi anul acesta la 15... http://t.co/JFdw0lKMay"
over a year ago