Ce înseamnă autonomia Ţinutului Secuiesc. Episodul I – O istorie a proiectelor de autonomie a minorităţilor în România

Codruţa Simina @ 13 November 2013 in INTERVIU, POLITICI CULTURALE

This post is also available in: Ungară

De la Sabina – fata cu bentiţă la “spânzurarea” păpuşii de cârpe care îl semnifică simbolic pe Avram Iancu, distanţa mentală este străbătută de zecile de feluri în care înţelegem şi ne imaginăm autonomia minorităţii maghiare în Transilvania. În drumul ei imaginar, sintagma se metamorfozează succesiv în diverse tipuri de discurs public, însă puţini din cei care se tem de autonomie sau mărşăluiesc pentru ea mai au timp să şi explice concret de ce anume se tem sau pentru ce anume mărşăluiesc.

Am pornit această serie de texte de la dorinţa de a clarifica ce seturi de măsuri concrete solicită reprezentanţii minorităţii maghiare atunci când se referă la autonomia Ţinutului Secuiesc, ce înţeleg ei prin autonomie culturală sau autonomie regională, statutul minorităţilor sau autonomie locală. Şi, sigur, în contrabalanţă, ce înţeleg românii.

Discuţia despre autonomie duce, într-unul din firele ei logice, veţi vedea, la discuţia privind regionalizarea României, un subiect de importanţă vitală pentru viitor, pe care politicienii noştri, români şi maghiari laolaltă, cu mici excepţii, preferă să-l livreze în expresii prefabricate, fără o dezbatere publică prealabilă. Primul episod al serialului dedicat autonomiei Ţinutului Secuiesc este, de fapt, o mică istorie a proiectelor politice din România care au vizat autonomia comunităţilor în care minoritatea maghiară este majoritară. Episoadele viitoare vizează expuneri ale liderilor politici implicaţi în obţinerea unor autonomii pentru minorităţile etnice din România.

Într-un interviu consistent şi presărat de umor, Bakk Miklos, conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării (FSPAC), din Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, publicist şi comentator, el însuşi implicat în conturarea a două din aceste proiecte, a subliniat că autonomia Ţinutului Secuiesc nu a fost niciodată văzută de etnicii maghiari ca o dorinţă de a crea un “stat în stat”, ci s-a bazat pe principii existente în alte tipuri de autonomii europene.

Pe de altă parte, Bakk a recunoscut că discuţiile referitoare la autonomie au fost influenţate de mişcările politice din interiorul celei mai vechi alianţe politice a etnicilor maghiari din România: Uniunea Democrată a Maghiarilor din România – UDMR. Am structurat răspunsurile în mici capitole, pentru a urmări mai uşor ideile prezentate.

Faza 1993

În 1993, UDMR a pregătit un prim proiect de lege care urmărea să stabilească un cadru legislativ pentru recunoaşterea a trei tipuri de autonomie ale minorităţilor naţionale. Potrivit lui Bakk Miklos, proiectul era mai degrabă o lege cadru de reglementare şi introducere în limbajul administrativ şi juridic a conceptelor, şi nu una care să poată fi implementată cu efecte imediate.

Proiectul din 1993 este important deoarece majoritatea autonomiilor formulate ulterior pentru Ţinutul Secuiesc sunt inspirate de acel document. Acesta prevedea ca în acele comunităţi mai mari, în care minoritatea etnică este majoritară, unde există tradiţii proprii sau majorităţi politice în Consiliile Locale, să poată fi admise trei tipuri de autonomie :

1. Autonomia culturală sau personală – este, conform doctrinei de bază, o autonomie politico-administrativă pe modelul parohial protestant: adică membrii aderă benevol, contribuie financiar, aleg conducerea autonomiei, limba minorităţii devine limbă oficială alături de limba populaţiei majoritare,  şi Statul recunoaşte, în plus, câteva competenţe administrative. Autonomia culturală se află sub controlul Guvernului naţional, iar sintagma “autonomie personală” nu se referă la un tip de independenţă absolută a individului faţă de statul român, mai completează Bakk.

2. Autonomia locală cu statut special – poate fi instituită în localităţile unde membrii unei minorităţi naţionale constituie o majoritate locală. În acest caz, membrii Consiliului Local primesc competenţe mărite de a lua decizii privind capacitatea de a păstra autonomia culturală.

3. Autonomia regională – apare ca o formă de asociere regională a Consiliilor Locale care au autonomie locală cu statut special (punctul 2). Acest al treilea tip de autonomie ar fi putut fi aplicat, a explicat Bakk Miklos, doar în Secuime şi în zona Bihorului, la Nord de Oradea.

Ce este important de reţinut este că toate aceste trei tipuri de autonomie, statul este cel care are dreptul de control. “Oricum nu se poate pleca cu pământul în saci”, se amuză Bakk. De asemenea, un tip de autonomie regională a minorităţii etnice majoritare ar genera, la un nivel următor, măsuri speciale pentru “minoritatea” românească din acele zone. Oricum, proiectul din 1993 nu a ajuns nici măcar în dezbaterea Parlamentului, el fiind “îngropat” în sertarele instituţiei.

Statutele

După acesta, au apărut mai multe iniţiative legislative cunoscute sub denumirea de “Statute”, formulate, după cum afirmă Bakk Miklos, de către “grupuri marginale din UDMR”, care doreau detalierea tipurilor de autonomie enunţate în proiectul din ’93. Statutele se inspirau din modelul regional al Spaniei, unde există regiuni cu statut propriu, adoptat de Parlamentul Naţional, aşa numite “Constituţii regionale”.

Un prim statut a fost formulat de profesorul clujean Szilagy N. Sandor şi viza, mai degrabă, reglementarea dreptului de a folosi limba maternă pentru minorităţi. “Se inspira acest statut din modelul Finlandei, o ţară cu populaţie formată majoritar din finlandezi, cu o minoritate suedeză de 6-7%, şi care este complet bilingvă, şi moneda era, la acea vreme, bilingvă, şi unde funcţionează un bilingvism complet simetric în administraţie (ponderea de angajaţi ai sistemului public respectă proporţia etnică, n. red). În proiectul lui Szilagy erau definite comunităţile locale majoritare, minoritare, bilingvismul, precum şi o serie de competenţe administrative în plus”, arată Bakk. În aceeaşi perioadă, mai apar alte două statute care definesc o autonomie de tip cultural, precum şi un al patrulea proiect, al lui Csapó József.

Erau însă anii ’95-’96, când UDMR a participat la Guvernarea CDR, şi, în schimbul acestei participări, liderilor partidului li s-a cerut să renunţe la discuţiile privind autonomia comunităţilor cu minorităţi majoritare “Interesul UDMR a fost să se afle în Coaliţia de guvernare, aşa că a acceptat să renunţa la acest subiect o vreme”, a completat Bakk.. Totuşi, tot Bakk spune ideea lui Csapó József a rămas dragă unui grup de lideri locali din Secuime.

“Evadaţii” din UDMR

Subiectul autonomiei a reapărut la “suprafaţa” istoriei recente a României odată cu accentuarea conflictului din interiorul UDMR. Mai precis în anul 2003, când gruparea pastorului László Tőkés se desprinde de Uniunea politică maghiară. În acelaşi timp, relatează Bakk, în presa maghiară se reia discuţia referitoare la autonomie, şi se pun bazele a două noi mişcări politice “evadate” din UDMR: Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT, transformat acum 2 ani în partid: PPMT) şi Consiliul Naţional Secuiesc (CNS).

Fiecare din aceste două formaţiuni avea drept act constitutiv câte un proiect politic de autonomie pentru Ţinutul Secuiesc. Însă, în timp de CNS a preluat autonomia lui Csapó József, cu mici modificări, aceasta devenind “actul fondator” al Consiliului, CNMT a elaborat două proiecte legislative care vizau autonomia regională la nivelul întregii Românii.

Astfel, Bakk Miklos arată că CNS, format în general din lideri locali din Secuime, au preferat varianta lui Csapó, mai radicală, pentru că erau interesaţi direct de mobilizarea locală. Pentru a o obţine, au început să militeze pentru autodeterminare internă şi dreptul de a înfiinţa o regiune autonomă.

Pe de altă parte, CNMT a abordat problema din perspectiva unui proces de modernizare al României, necesar. În accepţiunea CNMT de atunci, autonomia Ţinutului Secuiesc făcea parte şi era o consecinţă a regionalizării întregii Românii. Pornind de la aceste idei, un grup de specialişti, printre care s-a aflat şi Bakk Miklos, au elaborat un pachet de 3 legi privind autonomia regională, care conţineau: un cadru legislativ pentru crearea regiunilor în toată România, o lege pentru regiunile cu statut special şi Statutul Ţinutului Secuiesc, ca decupaj-regiune. Dealtfel, spune Bakk, Ţinutul Secuiesc a fost singura regiune determinată în pachetul celor trei legi. În acelaşi timp, s-a reluat de către  Proiectul CNMT a fost aspru criticat de Csapó József şi, pentru a nu stimula un nou conflict, Bakk spune că s-a renunţat la el.

A treia fază – autonomie şi regionalizare

În prezent, proiectele care vizează autonomia Ţinutului Secuiesc se constituie în jurul regionalizării României, proces început de autorităţile de la Bucureşti, o primă fază fiind aceea de descentralizare a instituţiilor publice.

Şi aici, Bakk Miklos distinge mai multe direcţii. Prima ar fi cea a UDMR, care pregăteşte în prezent un nou proiect de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc. “Din ceea ce au declarat cei de la UDMR, proiectul pe care în pregătesc, şi care ar trebui să fie gata până în primăvară, merge pe varianta de regionalizare cu regiunile constituite pe regiunile de dezvoltare, ceea ce este cam invers faţă de ceea ce s-a întâmplat în Uniunea Europeană. E ca şi cum ne-am pune pe şaua calulului invers şi ne-am aştepta să meargă în faţă. De ce. Pentru că noi vrem să construim o structură administrativă peste cea de dezvoltare, în timp ce logica este invers. Vorbim de mici conglomerate de judeţe, şi judeţele, cred eu, trebuie să rămână pentru că partidele mari nu sunt capabile să-şi gestioneze altfel organizaţiile”, a explicat Bakk. Modelul de autonomie pentru Ţinutul Secuiesc ar urma să fie Tirolul de Sud (autonomie axată pe bilingvism – ambele limbi sunt oficiale, şi pe împărţirea proporţională a funcţiilor administrative – adică accederea la funcţiile publice se face respectând proporţia etnică).

PPMT propune un tip de regionalizare a României cu dizolvarea limitelor judeţelor şi construirea regiunilor pe identităţi culturale şi istorice. Astfel, varianta PPMT recroieşte judeţele şi introduce metropolele: Galaţi-Brăila şi Braşov cu zona industrializată din jur, pe lângă Bucureşti.

În continuare, CNS urmăreşte ca Ţinutul Secuiesc să primească dreptul de instituire a taxelor, de colectare a acestora la nivel local, fără ca marii contribuabili din Secuime să fie nevoiţi să plătească taxele la Bucureşti. Din banii colectaţi, un cuantum ar urma să revină administraţiei centrale.

Problema finanţării comunităţilor locale autonome

Una din problemele pe care am vrut să le clarific cu Bakk Miklos a fost următoarea: ce se întâmplă cu banii, într-o autonomie regională cu competenţe administrative lărgite, care colectează taxe şi are un statut propriu. Şi asta deoarece clujenii au auzit în mai multe campanii electorale promisiuni precum: “Vrem ca toţi banii Clujului să rămână la Cluj”, venite din partea politicienilor români.

“Păi, se întâmplă că într-o regionalizare de acest tip, fiecare regiune îşi stabileşte şi încasează taxele. Se mai pune şi problema exploatării resurselor naturale: cine păstrează dreptul de concesionare, cine încasează majoritatea redevenţei. Acum, noi, în pachetul de legi din 2004 am propus, de exemplu, crearea unui buget de solidaritate naţională, în contextul existenţei regiunilor, cu rolul de a echilibra şi de a armoniza disparităţile dintre acestea. În acel fond, fiecare ştia exact câţi bani varsă şi unde sunt ei utilizaţi, eliminându-se alocările preferenţiale, deci o mare sursă a corupţiei”, a arătat Bakk.

Oricum, şi în acest tip de autonomie, regiunea participă la bugetul naţional şi primeşte în continuare alocări de la acelaşi buget. De asemenea, Centrul păstrează atribuţiile de control.

Autonomia secuilor, sistată de maghiari

Bakk a mai amintit printre altele şi că Ţinutul Secuiesc s-a bucurat de autonomie  până la 1867, având propriul sistem de justiţie şi secuii fiind scutiţi de dări. Ironic, maghiarii au fost cei care au sistat autonomia Ţinutului Secuiesc, atunci când au înglobat complet Transilvania în propriul sistem administrativ. La 1876, secuii nu mai aveau niciun fel de autonomie.

*

Va urma

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

13,084 Spam Comments Blocked so far by Spam Free Wordpress

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Oana @ 17 November 2013 | 08:11

Ce se intampla cu populatia minoritara(romanii in acest caz) in acele regiuni care primesc autonomie culturala si administrativa?

Prin ce mijoace vor fi ei incurajato sa isi pastreze autonomia culturala fata de tinutul secuiesc?

Codruţa Simina @ 17 November 2013 | 09:11

Aşa cum notam la începutul textului, un tip de autonomie regională a minorităţii etnice majoritare ar genera, la un nivel următor, măsuri speciale pentru “minoritatea” românească din acele zone. Detalii mai consistente sper să vă pot da în următoarele episoade, aici am structurat doar un scurt istoric pentru a avea un cadru al discuţiei.

Mulţumesc :)

[…] Discursul politic antimaghiar din România s-a reactivat odată cu dezbaterea despre regionalizarea României. În mintea alegătorilor împărţirea administrativă în regiuni a ţării s-a suprapus intenţionat peste pretenţiile de autonomie formulate de Ţinutul Secuiesc. […]

[…] istorie a iniţiativelor legislative privind autonomia Ţinutului Secuiesc puteţi citi aici. Aşa cum arătam şi în primul episod al serialului, Ţinutul Secuiesc s-a bucurat de autonomie […]

Ultimele articole

Polonezul care poartă Coroana Carpaţilor:

Polonezul care poartă Coroana Carpaţilor: "a căţărat" în

08/11/14

Suntem în anul 1976. Jerzy Montusiewicz are 18[...]

"Verde" sună ieftin. O reţetă cu bani puţini

03/28/14

Marile clădiri de birouri şi hoteluri din[...]

Closer to the ground: Marşul Noii Drepte de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni.

Closer to the ground: Marşul Noii Drepte de

03/16/14

O femeie care poartă în spate un[...]

Facebook
  • No recent Facebook status updates to show.

Tweets
"That moment when... tragi linie, vorba lui Sorescu, şi faci o socoteală: câteva minţi lucide şi cu un ideal... http://t.co/YPYb3tEf1G"
over a year ago
"Consiliul Mondial al Clădirilor Verzi spune că municipiul Cluj-Napoca are o problemă de etică. Despre ce este vorba: http://t.co/lTmzg3Wx5k"
over a year ago
"Ştim că vă plac reportăjelele. Aşa că v-am pregătit unul despre cum nu s-a întâmplat nimic şi anul acesta la 15... http://t.co/JFdw0lKMay"
over a year ago